O melodie a lui Puya începe cu: ”Ce **** mea are limba română?”... Și pentru că piesa făcea referire la faptul că tot mai mulți dintre noi folosesc cuvinte englezești pentru a se exprima... în limba română, o să încep prin a vă pune aceeași întrebare: Ce are limba română? Adică ce rost are să zici: ”What's the point?” când limba română furnizează o expresie de genul: ”Care-i faza?” sau ”Care-i scopul?”. Un poet al neamului românesc aflat încă în viață, un naționalist convins de altfel, spunea că vorbim și limba noastră-n altă limbă. Păi cum să nu aibă dreptate când auzi tot mai des în discuții englezisme menite să ia locul cuvintelor românești care ”nu sună chiar așa de bine” sau ”mi-e mai ușor să mă exprim așa”. Hmmm... Fac ceva pe englezismele voastre și mă întorc la limba pe care m-a învățat mama să o vorbesc, la limba pentru care mulți au murit ca să rămână oficială în țara asta (așa cum este ea), la limba de care fiecare dintre noi ar trebui să fim mândri că o vorbim! De ce nu putem să păstrăm ce e al nostru? De ce nu putem face și noi ca nemții? Ăia nu acceptă englezisme în exprimare...
O a doua chestie pentru care pun această întrebare este tâmpirea în masă pe care o oferă messenger-ul. Păi am văzut că unii nici nu mai știu să scrie fără k, vb, brb, dnd, stf, plm sau alte astfel de prescurtări cel puțin bizare. Păi domnilor, voi când veți scrie un articol, o lucrare de licență, de dizertație sau chiar de doctorat veți scrie ”kiar” așa? ”Adik” nu puteți ”vb” decât prin prescurtări? Ce ar fi să ”asc” o ”pers”, care nu a ”vz” ”mess” în viața lor, un text recitat exact așa cum îl redactați voi? Cred că și-ar face cruce cu amândouă mâinile, ar scuipa în sân și ar zice: Piei Satană, ăsta o fi vreun dialect satanic!
Oricum, toate astea sunt nimic pe lângă faptul că sunt unii oameni care trec de liceu, se mândresc cu o notă mare de absolvire și o medie bună la bac și nu știu să facă acordul intre substantiv și adjectiv. Exemplele cu părțile de vorbire care nu sunt acordate pot continua, dar nu asta e important... Important este că nu există acele acorduri! Mi-e greu să citesc un text plin de dezacorduri sau cu cuvinte folosite verbal corect, dar scrise total aiurea. Să nu mai zic de greșeli evidente de ortografie gen ”cît”, ”sa adunat”, ”ași vrea să”, ”ideie”, ”ia a fost”, ”care este”, ”succesuri” și exemplele pot continua...
Astfel de fenomene se produc din lipsa culturii și cum ar putea să nu fie așa când copiii preferă televizorul în locul unei cărți, când copiii au acces la atât de vastul Internet unde pe toate forum-urile găsești cel puțin o persoană care folosește astfel de exprimări. Îți vine rău când vezi așa ceva și dacă te apuci să corectezi lumea zice că ești rău...
În încheiere vreau să transmit un mesaj care se regăsește de asemenea într-o melodie (interpretată de Paraziții), adică: ”Citește-o carte!”
Motto: "Dacă deschizi gura, măcar spune pe bune!"
