Salutări din nou! Am revenit pe blog cu un nou articol după o pauză menită a-mi intensifica studiile pentru finalizarea celor trei ani de facultate. Iată că au trecut toate... cu bine... aşa că mă pot întoarce la activităţile care pot să mă destindă atunci când intru într-o stare acută de plictiseală. Una dintre acestea este... aţi ghicit! jocul, frate!
Există pe lumea asta o multitudine de jocuri cu care îţi poţi satisface nevoia de a stârpi plictiseala. Acest articol se va rezuma la aşa-numitele jocuri de browser. Cu siguranţă că mai toată lumea a auzit măcar de ele, dacă nu chiar a jucat. E adevărat, la început par plictisitoare, dar o dată intrat în lumea jocului această senzaţie se va transforma complet. Vreau să spun că după ce îţi petreci măcar 3-4 zile pe un joc din-ăsta şi îi acorzi o atenţie de minim 3-4 ore pe zi începe să îţi placă, iar apoi devii dependent.
Cred că fiecare dintre voi a auzit măcar o dată pe cineva spunând: "La 4 trebuie să trimit atacurile pe ăla", "mi-am stricat toată armata pe ăla", "mi-a spart ăla toată apărarea", "s-a deschis o lume nouă (server nou, sau denumiri cu acelaşi înţeles)". Celor care nu au jucat până acum un asemenea joc sau care au văzut o astfel de persoană împătimită li se pare o absurditate să îţi pierzi timpul cu "prostii de-astea". Chiar dacă pare o prostie, un astfel de joc are ca efect stimularea creativităţii, tacticizării. Pe lângă acestea, jucând un astfel de joc te ajută să îţi dezvolţi abilităţile de lider, de muncă în echipă şi alte compentenţe sociale prin simplul fapt că implică, pe lângă participarea individuală a fiecăruia, o implicare colectivă manifestată prin diferite tipuri de alianţe. Partea interesantă intervine atunci când vezi că jocul pe care îl joci tu, îl mai joacă şi alţi oameni, dar care au o vârstă mai înaintată.
Iată o listă cu jocurile cu care am făcut eu cunoştinţă până în acest moment: triburile, ogame, ysabel, ikariam, bitefight şi gladiatus.
Spor la joc!
Motto: "Dacă deschizi gura, măcar spune pe bune!"
